Noul sistem fiscal? Razbunarea PSD impotriva clasei mijlocii

Delta Neajlovului

Nu știam că la noi există o altă deltă in afara celebrei Delta Dunării. La doar 30 de km de București, natura a creat un adevărat paradis al plantelor și păsărilor. Parcul Natural Comana, situat la jumătatea drumului dintre Giurgiu și București, este o alegere excelentă pentru cei care s-au săturat de aglomeratia din oraș.

Nu va fie frica…

67edd9e4946d4961056099f339c53744db78f6106fa2fce2b59b98bdb99f53d2

STAPANIREA GANDULUI

Mintea este cea mai puternica arma a omului. Dar desi sunt folosite de secole, capacitatile uluitoare ale creierului raman in continuare invaluite in mister. De sute de ani savantii se straduiesc sa dezlege modul misterios in care acest organ complex actioneaza asupra organismului nostru si chiar asupra obiectelor din lumea inconjuratoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premonitia sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au gasit explicatii multumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se afla, in stare latenta, in fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gand au o forta uriasa: pot schimba destine, pot ucide si pot salva

Un telepat rus uimeste lumea

Sala de conferinte a hotelului Renaissance din Mos­co­va este arhiplina. Pe scena, un barbat legat la ochi vor­beste cu o voce puternica. Mainile ii sunt intinse ca­tre sala, cu degetele rasfirate, apasand in aer niste bu­toane invizibile. „Barbatul din randul trei, locul 12, se gandeste la fiul sau, care se afla chiar acum la examen. Pe randul noua, locul patru, baiatul cu sapca are in buzunar un carnetel. Pe pagina doi este trecut numarul de telefon al prietenei sale”. De cate ori omul de pe sce­na ghiceste ceva, iar spectatorul confir­ma, sala iz­bucneste in strigate entuziaste si aplauze.

Numele lui Tofik Dadasev a devenit cu­noscut in anii ’70 cand, la primul Con­gres International de Psihotronica de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la in­ven­ta­rea detectorului de minciuni, a afirmat des­pre Dadasev ca este cel mai puternic me­dium din lume. Capacitatea sa uimi­toa­re de a citi gan­duri, aproape instan­taneu, fara gre­seala, a uluit co­mu­nitatea internationala a oa­me­nilor de stiinta. De-a lungul timpului, rusul a par­ticipat la zeci de experimente pa­ra­psi­hologice in­cre­dibile. Prin puterea gan­durilor sale a neutralizat planuri te­roriste si a ajutat la deconspirarea unor agenti secreti.
La inceputul anilor 2000, Dadasev des­­chide la Moscova centrul de inves­ti­gatii si trata­ment „Psi-Ex”. Aici vin sute de oameni din intreaga lume, care ii soli­cita ajutorul pentru boli grele, altii pentru aparent simpla tera­pie psihologica, altii pentru ca­zuri de rapiri, dis­paritii sau con­flicte nere­zol­vabile.

Tofik Dadasev

Nascut in Azerbaidjan, ina­inte de caderea comunis­mu­lui, Dadasev tratase mai multi inalti oficiali sovietici, astfel ca acti­vi­tatea lui era atent monitorizata de servi­ci­ile de informatii ru­sesti. In la­boratoarele secrete ale KGB-ului, savantii se stra­duiau, inca din anii ’40, sa des­copere cum functioneaza si ac­tio­neaza tele­patia, cum se poate im­plementa un gand sau ordin in mintea cuiva si prin ce meto­da se poate localiza un obiect ne­­cunoscut la distanta. In spa­tele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vin­de­cari paranormale, se afla o in­trea­ga armata de oa­meni, sa­vanti si subiecti superdotati, gata sa-si de­monstreze ca­pa­citatile extraordinare. Nina Ku­laghina, cu­noscuta in intreaga lume pentru calitatile sale psi­ho­kinetice, de a muta obiecte doar prin puterea gan­dului, Rosa Kule­sova, cea care citea legata la ochi, doar prin atingerea tex­tului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale carui predictii au fost ascultate atat de Hitler cat si de Stalin, nu sunt decat cateva exemple. Toti faceau de­monstratii publice, televizate sau „in di­rect”, in marile orase ale Uniunii Sovietice. In spatele senzationalului insa, cele mai luminate capete ale Ru­siei incercau sa in­teleaga capacitatile fenomenale ale cre­ierului.

Dupa indelungi experimente, oamenii de stiinta so­vietici au emis o ipoteza privitoare la fenomenul tele­patiei. Conform teoriei lor, atunci cand omul gandeste, in creier au loc anumite procese biochimice insotite de emiterea unor radiatii electromagnetice. Undele elec­tro­magnetice sunt captate de telepat, care reu­seste astfel sa citeasca pana si cel mai ascuns gand. Insa cercetatorii rusi s-au ciocnit de o alta necu­nos­cuta: Tofik Dadasev reusea sa afle gandurile unei per­soane aflate la zeci de metri distanta, iar studiile lor demonstrau ca un­dele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai in imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadasev reprezenta o enig­ma.
„Totul a inceput in copilarie”, povesteste Dadasev. „De exemplu, stiam de cu seara ce avea sa-mi prega­teas­ca bunica la micul dejun. Inchideam ochii si nu­maram banii din portofelul mamei aflat in poseta. Treptat, am descoperit ca ii pot determina pe cei­lalti, prin puterea gandului, sa imi indeplineasca dorintele. Odata, la scoala, m-am concentrat asupra invatatoarei si am facut-o sa inceapa sa se balbaie. Se inrosise atat de tare, biata de ea, ca pana la urma a fost nevoita sa isi intrerupa lectia si sa ne dea o pauza. Descope­risem, deci, aceste forte, si ma jucam cu ele, fara sa ma gandesc cat de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar si ca tre­buie cumva canalizat in beneficiul seme­nilor mei”.

Paranormalul contra terorismului

Dupa ce abilitatile sale fenomenale au fost recunoscute, militia, procuratura si chiar KGB-ul au inceput sa ii solicite lui Tofik Dadasev ajutorul in rezolvarea unor cazuri complicate. ”

„In anii ’80, am fost abordat de niste ofiteri KGB, cu ru­ga­min­tea de a-i ajuta la capturarea unui agent strain. Aveau informatia ca acesta se afla la Moscova, intr-un grup de turisti, insa nu stiau da­ca este barbat sau femeie si ce semnalmente are. Am fost in­sotit la hotelul Rossia, unde se astep­tau sa poposeasca cei 150 de turisti straini. In holul hotelului era un vacarm de ne­descris. Ma concentram foarte greu. Dar pana ce baietii de la KGB s-au hotarat sa-mi indice persoanele suspectate, eu deja imi si in­drep­tasem atentia ca­tre indi­vi­dul cu pricina. Era un barbat cu mustata roscata, im­bracat intr-un costum negru. Am simtit ca fluxul gandurilor sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalti turisti. Le-am comu­nicat agen­ti­lor banu­ielile mele. Informatia mea s-a do­vedit ulte­rior corec­ta”.

Insa cel mai spectaculos si to­todata periculos eveniment la care a participat a fost ares­tarea unui terorist. In martie 1989, o aeronava Tupolev a fost detur­na­ta si a aterizat fortat pe aero­portul din Ba­ku , Azerbaidjan. Teroristul, sub amenintarea ca va arun­ca avionul in aer, cerea pana in zori un milion de dolari. In aceeasi seara, Dadasev a fost contactat de un ofiter KGB cu rugamintea din partea gene­ralului Ivan Go­relovski, seful ser­viciului KGB, din Azerbai­djan, sa participe la aceas­ta operatiune delicata. „Cand am ajuns la aeroport, de la Moscova sosisera deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: „Se pare ca teroristul are com­plici, este inarmat, si in ca­bina pilotilor s-a de­tec­tat un dispozitiv care ticaie, cel mai probabil o bomba cu ceas. Imediat mi s-a in­cre­dintat o misiune. Trebuia sa patrund in avion si sa ne­gociez cu teroristul”. Dadasev a fost condus pana la trapa avionului si, sub pretextul ca este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a patruns in aeronava. Intre el si terorist era o distanta de apro­ximativ 20 de metri. „In aparenta, parea stapan pe situatie, dar i-am citit emotiile si gandurile. Nu au tre­cut cateva minute si am fost convins ca totul este o ca­cealma. Individul nu avea nici o bomba si nici com­plici”. Dadasev a coborat din avion si le-a spus ofi­terilor cu convingere: „Pentru a salva toti pa­sa­gerii, fa­ra vreun incident nedorit, trebuie sa aveti in­credere in mine. Eu stiu ce se va intampla. Peste cateva minute, teroristul va veni mai aproape de usa avionului ca sa fumeze. Atunci il puteti prinde. Daca se va ac­tiona astfel, nu vor exista victime si nu vor fi pro­ble­me”. Pes­te o jumatate de ora, trupele „Alfa” se in­tor­ceau de pe pista cu teroristul incatusat. In rucsacul in­di­vidului se descoperise ca asa-zisa bomba cu ceas nu era decat un ceas mecanic desteptator. Totul se petre­cu­se intocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la initia­ti­va liderilor KGB de la Moscova, care fusesera impre­sionati de abilitatile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai mare distinctie din Azerbaidjan, pentru finali­zarea cu succes a operatiunii.

Femeia care a infrant moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacitati, de a citi gandurile altui om, de a le influenta si chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela ca oamenii nu sunt con­stienti de abilitatile lor, de puterea imensa a unui sim­plu gand, de capacitatea uriasa a creierului.

„Toti putem folosi telepatia sau telekinezia, insa trebuie sa credem in aceste forte si sa ne antrenam creierul, prin medi­ta­tie profunda, pentru a le activa. Aceste functiuni ale cre­­ierului se afla ca intr-o stare de hibernare, astep­tand sa fie trezite. De cele mai multe ori, ele raman inac­­tive pana la moarte, si totusi ne plangem ca nu sun­tem fericiti, ca nu avem suficienti bani, ca nu sun­tem sanatosi. Singur omul, prin puterea gandurilor sale, isi poate croi viata asa cum doreste. Poate alege sa fie sanatos sau sa sufere, sa traiasca fericit sau in mi­zerie! Cheia o reprezinta propriul gand!”.

Recent, cercetatorii in fizica cuantica au facut o desco­perire: Mintea modeleaza lucrurile pe care le per­cepem. Cel putin asta sustine Fred Alan Wolf, profesor doctor in fizica, cel care si-a dobandit celebritatea in lu­me printr-o serie de carti despre relatia fizicii cuan­tice cu constiinta. „Omul poate fi un Miche­langelo al propriei sale vieti, avand posibilitatea sa-si modeleze soarta dupa bunul plac”, spune el.
Intuitiv, multi oameni descopera si pun in practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este si cazul Angelei Po­pescu, o pensionara din judetul Bihor, pentru care gan­direa, mai ales gandirea pozitiva, este mai mult decat o formula calau­zitoare, este un stil de viata. Totul a inceput in urma cu 40 de ani, pe vremea cand nimeni nu vorbea despre asa ceva, cand notiuni ca autosu­ges­tie, legea atractiei sau ma­terializarea gandului nu erau nici macar pomenite. Si totusi, Angela le-a descoperit, singura, din intam­plare.
Se maritase tanara, la 20 de ani, cu un barbat pe care nu il cunostea aproape deloc. Ii fusese prezentat de parinti si, in cateva luni, Angela s-a trezit maritata si insarcinata. Dupa doi ani, a venit pe lume si cel de-al doilea copil. Peste inca doi ani, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara si a lasat-o sa se descurce singura, cu doi copii mici. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, biata Angela a descoperit ca este foarte bolnava. In urma analizelor, a fost diagnosticata cu cancer. Doc­torul oncolog a anuntat-o formal, taios, ca trebuie sa fie operata de urgenta. Se gandea cu disperare ce se va intampla cu copiii ei daca nu va supravietui.

Marele telepat Wolf Messing

Era atat de ingrozita, incat deja incepuse sa-si deruleze in minte scena inmormantarii, isi vedea copiii abandonati, luati sub ingrijire de un orfelinat. Se internase in spital si isi astepta randul, ca un condamnat la moarte. Intr-o dimineata, de patul ei se apropie o fe­meie mult mai tanara decat ea si ii spuse: „Si tu astepti sa fii operata? Eu sunt programata maine. Dar eu am venit aici sa mor. Stiu sigur ca nu voi supravietui”. A doua zi, in­tr-adevar, tanara muri la cateva ore dupa interventia chirurgicala. Medicii din sectie erau bulversati: ope­ratia decursese normal, iar starea pacientei fusese sta­bila. Si totusi, dupa cateva ore, femeia a murit inex­plicabil. Isi programase moartea mental. In aceeasi seara, in salonul spitalului, isi facu aparitia medicul chirurg. Se aseza printre paciente, pe un pat, si, cu o voce grava, spuse: „Nici cel mai puternic orga­nism nu rezista la gandurile negre. Practic, va pro­gramati moar­tea.. Asa ceva este inad­misibil! Ne faceti noua, me­dicilor, misiunea im­posibila! Omul singur, prin gandurile lui, se poate ba­ga in mormant si tot singur se poate salva. Este ale­gerea voastra!”. Angela nu isi mai aminteste ce a mai spus medicul si ce s-a intamplat mai departe. Tine minte perfect doar atat: se hotarase sa traiasca. Si, ca prin farmec, toate grijile, toata spaima disparura.

Dupa operatie, Angela iesea din spital cu o alta ati­tudine, cu o alta stare de spirit. Pasea pe strada de par­ca lumea toata era a ei, zambea tuturor si se purta cu oamenii ca si cum toti i-ar fi fost prieteni. Desi trebuia sa urmeze un tratament, nu lua nici macar o pastila. Stia ca va trai! Voia sa traiasca. Se programase pentru viata. Si timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.
„Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua. Singuri ne cons­truim realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce do­rim. Este foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!”, spune Angela, femeia care a invins moartea fara medi­camente.

Supararile si boala

Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, Ca­lifornia, au realizat un studiu inedit, avand ca subiecti 15 mii de oameni, bolnavi de diverse afectiuni.

S-a dovedit ca 90% dintre ei, in trecut, avusesera parte de su­parari mari, necazuri si probleme grave. La un mo­ment dat, fusesera profund raniti de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul expe­ri­mentului, savantii au ajuns la o concluzie uimitoare: supararile au declansat procesul bolii. „Sanatatea tru­pului este puternic legata de cea sufleteasca, de cele mai multe ori, predispozitia pentru o anumita boala fiind data de propriul temperament, de modul de gan­dire, de caracterul omului. Emotiile si gandurile nega­tive slabesc energia orga­nismului, influenteaza echi­librul intern, declan­sand boli”, sustine profesorul Gra­ham Fleming.

Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol in reglarea supe­rioa­ra a functiilor vegetative ale organismului, au de­mons­trat ca mintea omului creeaza, practic, felul in care functioneaza corpul. Dupa parerea sa­vantului, gan­du­rile si emotiile modifica celulele pana la nivelul nu­cle­ului. „Aceste stari distrug in asa masura celulele noas­tre, incat, du­pa un timp, nu-si mai pot in­deplini nici macar func­tiile funda­men­tale”.
Pentru ca aceste emotii si stari negative sa nu se scurga prin sis­temul nervos catre organele inter­ne, este necesar sa fie eliminate. Desi me­todele de eliberare a stre­sului prin tipat, lovitul unei perne, al unui ma­nechin sau al unui sac de box par la prima ve­dere ila­re, totusi au o eficacitate ma­re, permitand creie­rului sa se elibe­re­ze de tensiunile a­du­nate si astfel sa-si pas­treze echilibrul.

Terapia prin ras repre­zin­ta un alt mijloc de elimi­nare a tensiunilor fizice si psihice. Cand omul rade, isi schim­ba starea interioara, iar universul per­cepe dis­po­zitia sa pozitiva, veselia si gandurile op­timiste, atra­­gand evenimente si situatii pozitive. Terapeutul ame­rican Norman Cousins este cel care in 1964, folosind gan­direa pozitiva si umo­rul, a reusit sa trateze un pacient cu o boala articulara, la vremea aceea incu­rabila. In timpul sedintelor de trata­ment, terapeutul ii dadea spre vizio­nare pacientului filme de comedie care sa ii provoace rasul, cat mai indelungat. Dupa 30 de minute de ras, pacientul avea parte de doua ore fara dureri. Dupa mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala disparuse complet.

„Omul fara varsta”

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislo­vodsk din regiunea Stavropol , este cunoscut drept „omul fara varsta”. Este presedintele unui club in care se practica sedinte de ras pentru eliberarea stre­sului, sport si meditatie – pentru ca­nali­zarea gandurilor si mon­tarea psihicului pe o stare po­zitiva. „Razi si vei fii sana­tos, fii optimist si vei trai mai mult!”, este deviza care ii ca­lau­zeste pe cei cateva sute de membri ai clu­bului.

Totul a inceput printr-un eveniment ne­fericit. La vars­ta de 30 de ani, a fost im­pli­cat intr-un accident grav de masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apar­tinea, Serghei simtea ca sa­varsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de de­presie profunda. Fa­milia s-a luptat luni in sir pentru salvarea lui, dar fara nici un rezul­tat. Nu mai voia sa tra­­iasca si, practic, aproape nici nu mai traia. Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Ne­pal. Acolo, in regiunea muntoasa Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajun­sese acolo in miez de noapte si vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o pe­rioa­da sa locuiasca in templu, cu singura con­ditie de a trai exact ca ei. Acolo, in mij­locul pustietatii, departe de civili­zatie, a invatat Ser­ghei tot ceea ce stie azi. Se scula odata cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5 si timp de doua ore medita, anali­zan­du-si gandurile si senti­mentele, debara­­san­du-se de tristete si pesimism. Dupa un mic de­jun constituit dintr-o lingura de orez, ca­lu­garii se retrageau in tem­plu, in mijlocul caruia trona statuia unui Buda razand. Fondatorul budis­mu­­lui credea ca rasul este o expe­rien­­ta religioasa. Calugarii din zona Parbat considerau ca atunci cand rad intra intr-o stare buna de spirit, se pot inalta intr-un plan superior, pot trans­cende limitele concrete catre divini­ta­te.

Dupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur, barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut min­tile. Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se fre­ca cu zapada sau se arunca in apele reci ale rau­lui, manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ru­ga si ras. Dupa cateva luni, Serghei de­venise de ne­re­cunoscut. In ciuda fap­tului ca nu man­ca aproape nimic, trupul sau ajun­sese zvelt, bine dezvol­tat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambi­tor, gata sa ajute pe oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, va­zandu-i transfor­ma­rea psihica si su­fleteasca, au inceput sa-i solicite aju­torul. Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca ar­monios, sanatos si fericit, prin puterea gandu­rilor, prin meditatie si ras. „In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in muntii Cau­caz, tra­versam cele mai inalte creste si ajungem pana la Ma­rea Nea­gra, in Soci. Pe jos! Sute de ki­lo­metri. Ani­ver­sarea varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Hima­laya .. Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reusit in viata, pentru ca am decis la un mo­ment dat sa imi schimb menta­li­tatea, sa cred in mine, in pu­terile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!”

Don’t forget…

Always_Smile-wallpaper-9812908

Awesome

wpid-wp-1411642162096.jpeg

Mindless, right! :)

radio

Attitude

Expert :)

wpid-wp-1410899209602.jpeg

Stam pe net

Decalogul lui Chomsky

chomskyNoam Chomsky, profesor emerit la MIT (Massachusetts Institute of Technology), cunoscut pentru activitatea sa în politică şi datorită criticilor față de politica externă a SUA, dar şi a marilor guverne ale lumii, a explicat pe înţelesul tuturor regulile manipulării.

Pentru a fi uşor de citit şi înţeles, acestea au fost restrânse într-un „Decalog al lui Chomsky”.

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile. Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Șinca Veche

2014-04-13 14.41.30

Mai multe fotografii aici

A aparut o aplicatie care iti arata ce prieten Facebook te-a sters din lista lui

Exista o extensie de Google Chrome si de Mozilla Firefox care va lansa o alerta sub forma de pop-up atunci cand cineva te elimina fara sa iti spuna inainte.
Extensia se numeste Unfriend Notify si se instaleaza din cateva clickuri.

Nu e o gluma, chiar functioneaza 🙂

Mioveni, orașul luminilor

Felicitări fotografilor care au muncit la cumpăna dintre ani!

Sursa: Facebook Mioveni

foto mioveni artificiimioveni lumini 4 mioveni lumini 3 mioveni lumini 2

Examenul de fizica

Niels_BohrIntrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga: Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un barometru?

Raspuns 1 Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.

Studentul a fost dat afara de la examen.

Acesta a depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Raspuns 2 Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2) /2 (examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3 Daca este o zi insorita, se aseaza barometru pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare. (examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4 Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala („g”), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia „g”. (examinatorul solicita o alta solutie, si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5 Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire – presiune care variaza cu inaltimea – si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune.

Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una:

Raspuns 6 Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii…?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel!

Platon, Socrate și lecția de viață

scocrate

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.

Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.

De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.

Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Dragostea nu înseamnă perfecţiune.
Căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
Fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
Viaţa este bucuria de a fi împreună.

Cum distrugi și vinzi o țară în 20 de ani

In memoriam Adrian Păunescu

20120602-123236.jpg

Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă.
Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!
Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători.
Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).
Vă amintiţi episodul din anii ’90, când unii dintre ai noştri strigau „nu ne vindem ţara!”? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: „ai dom’le că n-are cum să se întâmple aşa ceva” (românul în blândeţea lui nu concepe că omul este predispus răului).
Iată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: „Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!” Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat, adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor – ruşine nouă!
Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală – asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).
Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.
Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi. Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.
Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:
– în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!
Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.
În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:
Te rugăm pe Tine, Prea Deşteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) Fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn – noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!

Mentalitatea capitalistă

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
– Nu foarte mult timp – au raspuns pescarii la unison.
– Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?
Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
– Pai, si ce faceti in restul timpului? a intrebat turistul.
– Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la chitara cateva cantece si tot asa… Avem o viata plina.
Turistul i-a intrerupt:
– Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.
– Si dupa asta? au intrebat pescarii.
– Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere. In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in
Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.
– Si cam cat timp ne-ar lua asta? au intrebat pescarii.
– Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani, a replicat turistul.
– Si dupa asta?
– Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a raspuns zambind larg turistul. Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!
– Milioane? Serios? Si dupa asta? au intrebat pescarii.
– Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi.
– Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani din viata?!?

Creditul lui Bulă

Am găsit undeva povestea asta și mi s-a părut foarte tare comparația între acest banc și situația României din acest moment. Morala este de „mare angajament”.

Vă doresc lectură placută și… luați aminte!

La un moment dat, Bula ajunge intr-o mare criza de bani. Se gandi sa mearga la vecinul lui evreu Itic si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara. Itic il asculta atent, apoi ii zise:

-Bine, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul ca zalog si la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?

Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final Bula se invoi. Lasa toporul ca zalog, ia banii si da sa plece.

Insa Itic il striga:

-Bai Bula! Ia fi atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, intrucat iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 2 lei inapoi si la primavara nu iti mai raman de dat decat 2 lei, ce zici, o sa-ti fie mai usor?

Bula se gandi putin si recunoscu ca Itic are dreptate, si ca e un vecin adevarat, asa ca se invoi, ii dete inapoi cei 2 lei si pleca acasa, ceva mai usurat.

Insa pe drum tot calcula:

-Hmm! Bani tot nu am, topor nu mai am, insa m-am ales cu o datorie de 2 lei, si totusi nu a fost nimic in neregula…

MORALA: Acelas Itic ne-a dat si noua, Romaniei, imprumut de atatea ori, numai ca acum se numeste FMI!

Orașul minier

Cineva spunea despre cei de la Gold Corporation ca se pot apuca cu succes de PR, in caz ca proiectul Rosia Montana nu le va reusi. Si cata dreptate avea…

Zilele trecute am primit pe FB o invitatie la jocul „Orasul Minier”. In primul moment am fost tentat sa o arunc la cos, curiozitatea m-a impins sa vad despre ce e vorba. Era vorba despre un joc creat de Rosia Montana Gold Corporation in sprijinul campaniei de prostire a romanilor (eu asa o numesc), care avea drept scop atragerea de aderenti. Aderenti care, de ce sa nu o recunoastem, pot ingrosa numarul „sustinatorilor” in cazul unui bilant al acestei campanii de PR.

Imaginatia celor de la RMGC a atins apogeul, de la reclame cu mame, batrani, studenti si copii care inunda televizoarele la ore de maxima audienta, au trecut si in mediul virtual. Nu stiu ce agentie au in spate, cred ca GMP la inceput si apoi agentia lui Naumovici, dar sunt geniali. Nu vreau sa ma gandesc la sumele cheltuite pe acesta campanie, cred ca e vorba de zeci de milioane de euro din 2005 pana in prezent.

Si atunci imi pun urmatoarea intrebare, daca baietii astia au investit atatea milioane de euro intr-o campanie de PR, sustin ca vor mai investi alte zeci in investitii, nu mai spun de spagile date oficialilor romani, banii astia trebuie sa-i recupereze cumva, nu? Si daca nu le iese… ? 🙂

Se pare ca in aceasta lupta nimic nu este neglijat, campania de „convingere” a populatiei se duce pe toate planurile. Bravo RMGP!!!

„În viaţă, joacă teatru numai cei care n-au niciun rol.” – Tudor Mușatescu