Arhive etichete: gandul

STAPANIREA GANDULUI

Mintea este cea mai puternica arma a omului. Dar desi sunt folosite de secole, capacitatile uluitoare ale creierului raman in continuare invaluite in mister. De sute de ani savantii se straduiesc sa dezlege modul misterios in care acest organ complex actioneaza asupra organismului nostru si chiar asupra obiectelor din lumea inconjuratoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premonitia sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au gasit explicatii multumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se afla, in stare latenta, in fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gand au o forta uriasa: pot schimba destine, pot ucide si pot salva

Un telepat rus uimeste lumea

Sala de conferinte a hotelului Renaissance din Mos­co­va este arhiplina. Pe scena, un barbat legat la ochi vor­beste cu o voce puternica. Mainile ii sunt intinse ca­tre sala, cu degetele rasfirate, apasand in aer niste bu­toane invizibile. „Barbatul din randul trei, locul 12, se gandeste la fiul sau, care se afla chiar acum la examen. Pe randul noua, locul patru, baiatul cu sapca are in buzunar un carnetel. Pe pagina doi este trecut numarul de telefon al prietenei sale”. De cate ori omul de pe sce­na ghiceste ceva, iar spectatorul confir­ma, sala iz­bucneste in strigate entuziaste si aplauze.

Numele lui Tofik Dadasev a devenit cu­noscut in anii ’70 cand, la primul Con­gres International de Psihotronica de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la in­ven­ta­rea detectorului de minciuni, a afirmat des­pre Dadasev ca este cel mai puternic me­dium din lume. Capacitatea sa uimi­toa­re de a citi gan­duri, aproape instan­taneu, fara gre­seala, a uluit co­mu­nitatea internationala a oa­me­nilor de stiinta. De-a lungul timpului, rusul a par­ticipat la zeci de experimente pa­ra­psi­hologice in­cre­dibile. Prin puterea gan­durilor sale a neutralizat planuri te­roriste si a ajutat la deconspirarea unor agenti secreti.
La inceputul anilor 2000, Dadasev des­­chide la Moscova centrul de inves­ti­gatii si trata­ment „Psi-Ex”. Aici vin sute de oameni din intreaga lume, care ii soli­cita ajutorul pentru boli grele, altii pentru aparent simpla tera­pie psihologica, altii pentru ca­zuri de rapiri, dis­paritii sau con­flicte nere­zol­vabile.

Tofik Dadasev

Nascut in Azerbaidjan, ina­inte de caderea comunis­mu­lui, Dadasev tratase mai multi inalti oficiali sovietici, astfel ca acti­vi­tatea lui era atent monitorizata de servi­ci­ile de informatii ru­sesti. In la­boratoarele secrete ale KGB-ului, savantii se stra­duiau, inca din anii ’40, sa des­copere cum functioneaza si ac­tio­neaza tele­patia, cum se poate im­plementa un gand sau ordin in mintea cuiva si prin ce meto­da se poate localiza un obiect ne­­cunoscut la distanta. In spa­tele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vin­de­cari paranormale, se afla o in­trea­ga armata de oa­meni, sa­vanti si subiecti superdotati, gata sa-si de­monstreze ca­pa­citatile extraordinare. Nina Ku­laghina, cu­noscuta in intreaga lume pentru calitatile sale psi­ho­kinetice, de a muta obiecte doar prin puterea gan­dului, Rosa Kule­sova, cea care citea legata la ochi, doar prin atingerea tex­tului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale carui predictii au fost ascultate atat de Hitler cat si de Stalin, nu sunt decat cateva exemple. Toti faceau de­monstratii publice, televizate sau „in di­rect”, in marile orase ale Uniunii Sovietice. In spatele senzationalului insa, cele mai luminate capete ale Ru­siei incercau sa in­teleaga capacitatile fenomenale ale cre­ierului.

Dupa indelungi experimente, oamenii de stiinta so­vietici au emis o ipoteza privitoare la fenomenul tele­patiei. Conform teoriei lor, atunci cand omul gandeste, in creier au loc anumite procese biochimice insotite de emiterea unor radiatii electromagnetice. Undele elec­tro­magnetice sunt captate de telepat, care reu­seste astfel sa citeasca pana si cel mai ascuns gand. Insa cercetatorii rusi s-au ciocnit de o alta necu­nos­cuta: Tofik Dadasev reusea sa afle gandurile unei per­soane aflate la zeci de metri distanta, iar studiile lor demonstrau ca un­dele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai in imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadasev reprezenta o enig­ma.
„Totul a inceput in copilarie”, povesteste Dadasev. „De exemplu, stiam de cu seara ce avea sa-mi prega­teas­ca bunica la micul dejun. Inchideam ochii si nu­maram banii din portofelul mamei aflat in poseta. Treptat, am descoperit ca ii pot determina pe cei­lalti, prin puterea gandului, sa imi indeplineasca dorintele. Odata, la scoala, m-am concentrat asupra invatatoarei si am facut-o sa inceapa sa se balbaie. Se inrosise atat de tare, biata de ea, ca pana la urma a fost nevoita sa isi intrerupa lectia si sa ne dea o pauza. Descope­risem, deci, aceste forte, si ma jucam cu ele, fara sa ma gandesc cat de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar si ca tre­buie cumva canalizat in beneficiul seme­nilor mei”.

Paranormalul contra terorismului

Dupa ce abilitatile sale fenomenale au fost recunoscute, militia, procuratura si chiar KGB-ul au inceput sa ii solicite lui Tofik Dadasev ajutorul in rezolvarea unor cazuri complicate. ”

„In anii ’80, am fost abordat de niste ofiteri KGB, cu ru­ga­min­tea de a-i ajuta la capturarea unui agent strain. Aveau informatia ca acesta se afla la Moscova, intr-un grup de turisti, insa nu stiau da­ca este barbat sau femeie si ce semnalmente are. Am fost in­sotit la hotelul Rossia, unde se astep­tau sa poposeasca cei 150 de turisti straini. In holul hotelului era un vacarm de ne­descris. Ma concentram foarte greu. Dar pana ce baietii de la KGB s-au hotarat sa-mi indice persoanele suspectate, eu deja imi si in­drep­tasem atentia ca­tre indi­vi­dul cu pricina. Era un barbat cu mustata roscata, im­bracat intr-un costum negru. Am simtit ca fluxul gandurilor sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalti turisti. Le-am comu­nicat agen­ti­lor banu­ielile mele. Informatia mea s-a do­vedit ulte­rior corec­ta”.

Insa cel mai spectaculos si to­todata periculos eveniment la care a participat a fost ares­tarea unui terorist. In martie 1989, o aeronava Tupolev a fost detur­na­ta si a aterizat fortat pe aero­portul din Ba­ku , Azerbaidjan. Teroristul, sub amenintarea ca va arun­ca avionul in aer, cerea pana in zori un milion de dolari. In aceeasi seara, Dadasev a fost contactat de un ofiter KGB cu rugamintea din partea gene­ralului Ivan Go­relovski, seful ser­viciului KGB, din Azerbai­djan, sa participe la aceas­ta operatiune delicata. „Cand am ajuns la aeroport, de la Moscova sosisera deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: „Se pare ca teroristul are com­plici, este inarmat, si in ca­bina pilotilor s-a de­tec­tat un dispozitiv care ticaie, cel mai probabil o bomba cu ceas. Imediat mi s-a in­cre­dintat o misiune. Trebuia sa patrund in avion si sa ne­gociez cu teroristul”. Dadasev a fost condus pana la trapa avionului si, sub pretextul ca este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a patruns in aeronava. Intre el si terorist era o distanta de apro­ximativ 20 de metri. „In aparenta, parea stapan pe situatie, dar i-am citit emotiile si gandurile. Nu au tre­cut cateva minute si am fost convins ca totul este o ca­cealma. Individul nu avea nici o bomba si nici com­plici”. Dadasev a coborat din avion si le-a spus ofi­terilor cu convingere: „Pentru a salva toti pa­sa­gerii, fa­ra vreun incident nedorit, trebuie sa aveti in­credere in mine. Eu stiu ce se va intampla. Peste cateva minute, teroristul va veni mai aproape de usa avionului ca sa fumeze. Atunci il puteti prinde. Daca se va ac­tiona astfel, nu vor exista victime si nu vor fi pro­ble­me”. Pes­te o jumatate de ora, trupele „Alfa” se in­tor­ceau de pe pista cu teroristul incatusat. In rucsacul in­di­vidului se descoperise ca asa-zisa bomba cu ceas nu era decat un ceas mecanic desteptator. Totul se petre­cu­se intocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la initia­ti­va liderilor KGB de la Moscova, care fusesera impre­sionati de abilitatile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai mare distinctie din Azerbaidjan, pentru finali­zarea cu succes a operatiunii.

Femeia care a infrant moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacitati, de a citi gandurile altui om, de a le influenta si chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela ca oamenii nu sunt con­stienti de abilitatile lor, de puterea imensa a unui sim­plu gand, de capacitatea uriasa a creierului.

„Toti putem folosi telepatia sau telekinezia, insa trebuie sa credem in aceste forte si sa ne antrenam creierul, prin medi­ta­tie profunda, pentru a le activa. Aceste functiuni ale cre­­ierului se afla ca intr-o stare de hibernare, astep­tand sa fie trezite. De cele mai multe ori, ele raman inac­­tive pana la moarte, si totusi ne plangem ca nu sun­tem fericiti, ca nu avem suficienti bani, ca nu sun­tem sanatosi. Singur omul, prin puterea gandurilor sale, isi poate croi viata asa cum doreste. Poate alege sa fie sanatos sau sa sufere, sa traiasca fericit sau in mi­zerie! Cheia o reprezinta propriul gand!”.

Recent, cercetatorii in fizica cuantica au facut o desco­perire: Mintea modeleaza lucrurile pe care le per­cepem. Cel putin asta sustine Fred Alan Wolf, profesor doctor in fizica, cel care si-a dobandit celebritatea in lu­me printr-o serie de carti despre relatia fizicii cuan­tice cu constiinta. „Omul poate fi un Miche­langelo al propriei sale vieti, avand posibilitatea sa-si modeleze soarta dupa bunul plac”, spune el.
Intuitiv, multi oameni descopera si pun in practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este si cazul Angelei Po­pescu, o pensionara din judetul Bihor, pentru care gan­direa, mai ales gandirea pozitiva, este mai mult decat o formula calau­zitoare, este un stil de viata. Totul a inceput in urma cu 40 de ani, pe vremea cand nimeni nu vorbea despre asa ceva, cand notiuni ca autosu­ges­tie, legea atractiei sau ma­terializarea gandului nu erau nici macar pomenite. Si totusi, Angela le-a descoperit, singura, din intam­plare.
Se maritase tanara, la 20 de ani, cu un barbat pe care nu il cunostea aproape deloc. Ii fusese prezentat de parinti si, in cateva luni, Angela s-a trezit maritata si insarcinata. Dupa doi ani, a venit pe lume si cel de-al doilea copil. Peste inca doi ani, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara si a lasat-o sa se descurce singura, cu doi copii mici. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, biata Angela a descoperit ca este foarte bolnava. In urma analizelor, a fost diagnosticata cu cancer. Doc­torul oncolog a anuntat-o formal, taios, ca trebuie sa fie operata de urgenta. Se gandea cu disperare ce se va intampla cu copiii ei daca nu va supravietui.

Marele telepat Wolf Messing

Era atat de ingrozita, incat deja incepuse sa-si deruleze in minte scena inmormantarii, isi vedea copiii abandonati, luati sub ingrijire de un orfelinat. Se internase in spital si isi astepta randul, ca un condamnat la moarte. Intr-o dimineata, de patul ei se apropie o fe­meie mult mai tanara decat ea si ii spuse: „Si tu astepti sa fii operata? Eu sunt programata maine. Dar eu am venit aici sa mor. Stiu sigur ca nu voi supravietui”. A doua zi, in­tr-adevar, tanara muri la cateva ore dupa interventia chirurgicala. Medicii din sectie erau bulversati: ope­ratia decursese normal, iar starea pacientei fusese sta­bila. Si totusi, dupa cateva ore, femeia a murit inex­plicabil. Isi programase moartea mental. In aceeasi seara, in salonul spitalului, isi facu aparitia medicul chirurg. Se aseza printre paciente, pe un pat, si, cu o voce grava, spuse: „Nici cel mai puternic orga­nism nu rezista la gandurile negre. Practic, va pro­gramati moar­tea.. Asa ceva este inad­misibil! Ne faceti noua, me­dicilor, misiunea im­posibila! Omul singur, prin gandurile lui, se poate ba­ga in mormant si tot singur se poate salva. Este ale­gerea voastra!”. Angela nu isi mai aminteste ce a mai spus medicul si ce s-a intamplat mai departe. Tine minte perfect doar atat: se hotarase sa traiasca. Si, ca prin farmec, toate grijile, toata spaima disparura.

Dupa operatie, Angela iesea din spital cu o alta ati­tudine, cu o alta stare de spirit. Pasea pe strada de par­ca lumea toata era a ei, zambea tuturor si se purta cu oamenii ca si cum toti i-ar fi fost prieteni. Desi trebuia sa urmeze un tratament, nu lua nici macar o pastila. Stia ca va trai! Voia sa traiasca. Se programase pentru viata. Si timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.
„Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua. Singuri ne cons­truim realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce do­rim. Este foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!”, spune Angela, femeia care a invins moartea fara medi­camente.

Supararile si boala

Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, Ca­lifornia, au realizat un studiu inedit, avand ca subiecti 15 mii de oameni, bolnavi de diverse afectiuni.

S-a dovedit ca 90% dintre ei, in trecut, avusesera parte de su­parari mari, necazuri si probleme grave. La un mo­ment dat, fusesera profund raniti de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul expe­ri­mentului, savantii au ajuns la o concluzie uimitoare: supararile au declansat procesul bolii. „Sanatatea tru­pului este puternic legata de cea sufleteasca, de cele mai multe ori, predispozitia pentru o anumita boala fiind data de propriul temperament, de modul de gan­dire, de caracterul omului. Emotiile si gandurile nega­tive slabesc energia orga­nismului, influenteaza echi­librul intern, declan­sand boli”, sustine profesorul Gra­ham Fleming.

Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol in reglarea supe­rioa­ra a functiilor vegetative ale organismului, au de­mons­trat ca mintea omului creeaza, practic, felul in care functioneaza corpul. Dupa parerea sa­vantului, gan­du­rile si emotiile modifica celulele pana la nivelul nu­cle­ului. „Aceste stari distrug in asa masura celulele noas­tre, incat, du­pa un timp, nu-si mai pot in­deplini nici macar func­tiile funda­men­tale”.
Pentru ca aceste emotii si stari negative sa nu se scurga prin sis­temul nervos catre organele inter­ne, este necesar sa fie eliminate. Desi me­todele de eliberare a stre­sului prin tipat, lovitul unei perne, al unui ma­nechin sau al unui sac de box par la prima ve­dere ila­re, totusi au o eficacitate ma­re, permitand creie­rului sa se elibe­re­ze de tensiunile a­du­nate si astfel sa-si pas­treze echilibrul.

Terapia prin ras repre­zin­ta un alt mijloc de elimi­nare a tensiunilor fizice si psihice. Cand omul rade, isi schim­ba starea interioara, iar universul per­cepe dis­po­zitia sa pozitiva, veselia si gandurile op­timiste, atra­­gand evenimente si situatii pozitive. Terapeutul ame­rican Norman Cousins este cel care in 1964, folosind gan­direa pozitiva si umo­rul, a reusit sa trateze un pacient cu o boala articulara, la vremea aceea incu­rabila. In timpul sedintelor de trata­ment, terapeutul ii dadea spre vizio­nare pacientului filme de comedie care sa ii provoace rasul, cat mai indelungat. Dupa 30 de minute de ras, pacientul avea parte de doua ore fara dureri. Dupa mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala disparuse complet.

„Omul fara varsta”

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislo­vodsk din regiunea Stavropol , este cunoscut drept „omul fara varsta”. Este presedintele unui club in care se practica sedinte de ras pentru eliberarea stre­sului, sport si meditatie – pentru ca­nali­zarea gandurilor si mon­tarea psihicului pe o stare po­zitiva. „Razi si vei fii sana­tos, fii optimist si vei trai mai mult!”, este deviza care ii ca­lau­zeste pe cei cateva sute de membri ai clu­bului.

Totul a inceput printr-un eveniment ne­fericit. La vars­ta de 30 de ani, a fost im­pli­cat intr-un accident grav de masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apar­tinea, Serghei simtea ca sa­varsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de de­presie profunda. Fa­milia s-a luptat luni in sir pentru salvarea lui, dar fara nici un rezul­tat. Nu mai voia sa tra­­iasca si, practic, aproape nici nu mai traia. Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Ne­pal. Acolo, in regiunea muntoasa Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajun­sese acolo in miez de noapte si vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o pe­rioa­da sa locuiasca in templu, cu singura con­ditie de a trai exact ca ei. Acolo, in mij­locul pustietatii, departe de civili­zatie, a invatat Ser­ghei tot ceea ce stie azi. Se scula odata cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5 si timp de doua ore medita, anali­zan­du-si gandurile si senti­mentele, debara­­san­du-se de tristete si pesimism. Dupa un mic de­jun constituit dintr-o lingura de orez, ca­lu­garii se retrageau in tem­plu, in mijlocul caruia trona statuia unui Buda razand. Fondatorul budis­mu­­lui credea ca rasul este o expe­rien­­ta religioasa. Calugarii din zona Parbat considerau ca atunci cand rad intra intr-o stare buna de spirit, se pot inalta intr-un plan superior, pot trans­cende limitele concrete catre divini­ta­te.

Dupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur, barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut min­tile. Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se fre­ca cu zapada sau se arunca in apele reci ale rau­lui, manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ru­ga si ras. Dupa cateva luni, Serghei de­venise de ne­re­cunoscut. In ciuda fap­tului ca nu man­ca aproape nimic, trupul sau ajun­sese zvelt, bine dezvol­tat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambi­tor, gata sa ajute pe oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, va­zandu-i transfor­ma­rea psihica si su­fleteasca, au inceput sa-i solicite aju­torul. Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca ar­monios, sanatos si fericit, prin puterea gandu­rilor, prin meditatie si ras. „In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in muntii Cau­caz, tra­versam cele mai inalte creste si ajungem pana la Ma­rea Nea­gra, in Soci. Pe jos! Sute de ki­lo­metri. Ani­ver­sarea varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Hima­laya .. Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reusit in viata, pentru ca am decis la un mo­ment dat sa imi schimb menta­li­tatea, sa cred in mine, in pu­terile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!”