Intrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga: Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un barometru?

Raspuns 1 Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.

Studentul a fost dat afara de la examen.

Acesta a depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Raspuns 2 Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2) /2 (examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3 Daca este o zi insorita, se aseaza barometru pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare. (examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4 Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala („g”), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia „g”. (examinatorul solicita o alta solutie, si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5 Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire – presiune care variaza cu inaltimea – si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune.

Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una:

Raspuns 6 Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii…?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel!

Am găsit undeva povestea asta și mi s-a părut foarte tare comparația între acest banc și situația României din acest moment. Morala este de „mare angajament”.

Vă doresc lectură placută și… luați aminte!

La un moment dat, Bula ajunge intr-o mare criza de bani. Se gandi sa mearga la vecinul lui evreu Itic si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara. Itic il asculta atent, apoi ii zise:

-Bine, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul ca zalog si la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?

Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final Bula se invoi. Lasa toporul ca zalog, ia banii si da sa plece.

Insa Itic il striga:

-Bai Bula! Ia fi atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, intrucat iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 2 lei inapoi si la primavara nu iti mai raman de dat decat 2 lei, ce zici, o sa-ti fie mai usor?

Bula se gandi putin si recunoscu ca Itic are dreptate, si ca e un vecin adevarat, asa ca se invoi, ii dete inapoi cei 2 lei si pleca acasa, ceva mai usurat.

Insa pe drum tot calcula:

-Hmm! Bani tot nu am, topor nu mai am, insa m-am ales cu o datorie de 2 lei, si totusi nu a fost nimic in neregula…

MORALA: Acelas Itic ne-a dat si noua, Romaniei, imprumut de atatea ori, numai ca acum se numeste FMI!